Displazia de șold la sugar: semne timpurii și screening ecografic

Displazia de dezvoltare a șoldului (DDH) este o afecțiune în care articulația șoldului nu se formează corect la nou-născut sau sugar. Este cea mai frecventă problemă ortopedică a copilului mic, cu o incidență de aproximativ 1-3 cazuri la 1.000 de nou-născuți în forme severe și mult mai frecventă în forme ușoare.

Vestea bună este că, atunci când este depistată devreme, DDH se tratează simplu și complet, fără intervenție chirurgicală. Vestea mai puțin bună este că, dacă nu este depistată în primele luni de viață, tratamentul devine progresiv mai complex și rezultatele mai puțin previzibile.

Ce cauzează displazia de șold?

În marea majoritate a cazurilor cauza exactă este necunoscută, dar există câțiva factori de risc bine documentați care cresc probabilitatea de apariție:

• Prezentație pelviană (poziția „în șezut” intrauterin, mai ales în ultimul trimestru)
• Antecedente familiale directe (părinte, frate sau soră cu DDH)
• Primul copil (uterul primipar este mai strâmt)
• Sex feminin (fetele sunt afectate de 4-6 ori mai frecvent)
• Oligoamnios (cantitate scăzută de lichid amniotic)
• Înfășatul strâns al sugarului cu picioarele întinse și lipite

Semne timpurii pe care le poate observa părintele

În primele luni de viață, displazia de șold este rareori vizibilă cu ochiul liber. Iată totuși semnele care ar trebui să ridice suspiciunea și să determine o vizită la medicul ortoped pediatric:

• Asimetrie a plicilor cutanate ale coapselor sau feselor
• Diferență aparentă de lungime între cele două picioare
• Limitare în abducția coapsei (când desfaci picioarele în timpul schimbatului scutecului, unul dintre ele „nu ajunge” la fel de mult ca celălalt)
• Un „clic” sau senzație de mișcare anormală în articulație în timpul manevrelor de examinare

Când se face screeningul ecografic de șold?

Ecografia de șold este examinarea de referință pentru evaluarea articulației la sugari, până în jurul vârstei de 6 luni (când oasele încep să se osifice și radiografia devine mai potrivită). Este o procedură complet nedureroasă, fără radiații și fără efecte adverse.

Recomandarea internațională este ca screeningul să fie efectuat între vârsta de 4 și 6 săptămâni de viață, în special la sugarii cu factori de risc. Pentru sugarii fără factori de risc, ecografia este recomandată în jurul vârstei de 6 săptămâni.

Clasificarea Graf

Ecografia se interpretează după metoda Graf, care măsoară două unghiuri (alpha și beta) și clasifică șoldul în patru tipuri: Tip I (normal), Tip II (imatur sau ușor displazic), Tip III (subluxat) și Tip IV (luxat). Fiecare tip are un plan de tratament specific.

Tratamentul displaziei de șold

Când este depistată sub vârsta de 6 luni, DDH se tratează în 90% din cazuri cu un dispozitiv numit ham Pavlik. Acesta menține șoldul în poziție corectă (flexie și abducție), permițând articulației să se dezvolte normal. Este ușor de tolerat, se poartă continuu 6-12 săptămâni și nu împiedică dezvoltarea motorie a copilului.

În cazurile depistate mai târziu sau care nu răspund la tratamentul conservator, pot fi necesare aparate gipsate sau, mai rar, intervenții chirurgicale. Cu cât diagnosticul este pus mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu.

Concluzie

Displazia de dezvoltare a șoldului este una dintre puținele afecțiuni ortopedice care, depistată la timp, se vindecă complet și fără urmări. Nu așteptați să apară semne vizibile: o ecografie de rutină între 4 și 6 săptămâni de viață este cea mai bună investiție pe care o puteți face în sănătatea articulară pe termen lung a copilului dumneavoastră.